Marca. Actiune privind interzicerea utilizarii nume comercial inregistrat ca marca anterior

Principiile de drept prevazute in art. 5 alin. (1) dinDirectiva nr. 2008/95/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 octombrie 2008 sunt transpuse in legislatia romana prin dispozitiile art. 36 din Legea nr. 84/1998.

Aceste principii impun ca in toate cazurile in care o marca anterioara intra in conflict cu un semn folosit in activitatea comerciala de catre un tert, sa se aplice regulile art. 36(in actuala numerotare) din Legea nr. 84/1998, indiferent daca semnul este un numecomercial sau nu, pentru a se putea evita producerea unui risc de confuzie intre titularul marcii si cel care foloseste semnul.

Prin sentinta civila nr. 46 din 8 ianuarie 2009 TribunalulPrahova a respins exceptia tardivitatii depunerii intampinarii si a respins actiunea reclamantei SC Prolingua SRL in contradictoriu cu paratii SC Prolingua Grup SRL si Oficiul Registrului Comertului de pe langaTribunalul Prahova.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut anterioritatea cererii paratei avand ca obiect de activitate traducerile, fata de inregistrarea marcii „Prolingua„ detinuta de reclamanta cu privire la serviciile de traducere pentru clasa 41, cererea paratei fiind inregistrata la 18 aprilie 2007, iar a reclamantei la 7 august 2007. Un act nu poate reprezenta actiune in contrafacere daca a fost savarsit inainte de data inregistrarii marcii ca semn distinctiv pentru o anumita clasa de servicii sau produse. A retinut ca societatea parata si-a inregistrat denumirea potrivit dispozitiilor legale si ca art. 38 lit. a din Legea nr. 84/1998 prevede ca titularul marcii nu poate interzice unui tert sa foloseasca in activitatea sa comerciala numele/denumirea titularului. In cauza nu s-a facut dovada ca parata a folosit semnul „Prolingua„ pentru a-si identifica si particulariza serviciile, folosindu-si numele comercial inregistrat in mod legal in desfasurarea tuturor activitatilor sale comerciale. Cererea de obligare a paratei la plata daunelor cominatorii a fost respinsa cu motivarea ca modificarea adusa art. 5803 Cod procedura civila prin Legea nr. 459/2006 interzice expres acordarea daunelor cominatorii pentru neexecutarea obligatiilor prevazute in acest articol .

Cat priveste exceptia tardivitatii depunerii intampinarii, instanta de fond a respins-o cu motivarea ca art. 118 alin. (2) Cod procedura civila a fost abrogat prin art. 1 pct. 44 din OUG nr. 138/2000, respectiv art. 1 pct. 22 din Legea nr. 219/2005, nemaiputand produce efecte .

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel reclamanta. A criticat hotararea instantei de fond sub aspectul gresitei respingeri a exceptiei tardivitatii intampinarii, solicitand a se constata ca parata era decazuta din dreptul de a invoca exceptii si de a propune probe. Pe fond, a sustinut ca hotararea atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a textelor de lege incidente in speta si cu neobservarea probelor administrate in dosar. Astfel, a aratat ca textul art. 38 lit. a poate fi interpretat numai in stransa legatura cu dispozitiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, dispozitiile art. 38 putand doar sa completeze, iar nu sa lipseasca de efecte art. 35. In activitatea desfasurata parata a folosit ca marca semnul „Prolingua„, nefiind vorba numai de folosirea denumirii ca simplu element de identificare . Marca „Prolingua„ este continuta in semnul sub care parata isi ofera serviciile, in conditiile in care desfasoara activitati identice sau similare cu cele prestate de reclamanta, activitati cuprinse in clasele pentru care a obtinut inregistrarea marcii. In mod gresit instanta de fond a retinut anterioritatea actelor de contrafacere fata de momentul inregistrarii marcii reclamantei, in contradictie cu actele depuse la dosar si fara a tine seama ca trebuie analizate actele de contrafacere ulterioare inregistrarii acestei marci.

Prin decizia civila nr. 8 din 22 ianuarie 2010 Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca in mod corect a fost respinsa exceptia tardivitatii intampinarii, care a fost depusa la prima zi de infatisare. Pe fond, a retinut ca fiind legale si temeinice argumentele referitoare la anterioritatea inregistrarii paratei fata de momentul inregistrarii marcii reclamantei, ca dispozitiile art. 38 lit. a din Legea nr. 84/1998 au fost corect aplicate si ca nu s-a facut dovada folosirii de catre parata a numelui comercial ca marca.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocand motivele denelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7, pct. 8 si pct. 9 Cod procedura civila. A sustinut ca hotararea atacata cuprinde motive contradictorii si fara legatura cu specificitatea cauzei, in sensul ca retinand anterioritatea inregistrarii paratei, instantele nu au observat ca argumentul se refera la cea de-a doua marca a reclamantei, inregistrata pentru produsele din clasele 41 si 42 si ca prima marca„Prolingua„ a fost inregistrata in la 18 decembrie 2002. Suprapunerea domeniilor de activitate ale celor doua societati comerciale conduce la existenta unui risc de confuzie, nepermis a fi consacrat judiciar. Constatarile instantei cu privire la aplicarea art. 38 lit. a din Legea nr. 84/1998 nu au legatura cu cererea dedusa judecatii, deoarece s-a solicitat nu interzicerea utilizarii de catre parata a semnului „Prolingua„ ca marca, ci interzicerea utilizarii acestuia ca nume comercial, care incalca prin el insusi dreptul la marca. De asemenea, interpretarea data cererii de inregistrare a societatii parate si a semnificatiei juridice a controlului judecatorului delegat la Registrul Comertului este gresita, iar semnificatia operatiunilor realizate de cele doua parti a fost incorect apreciata. Instanta de apeltrebuia sa compare marca „Prolingua„ cu numele comercial „Prolingua Grup„ si sa sesizeze existenta riscului de confuzie, care impunea sanctionarea inregistrarii unui nume comercial identic sau similar cu o marca anterioara.

Analizand recursul in limita criticilor formulate, ce pot fi incadrate in motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct.7 si 9 Cod procedura civila, Inalta Curte constata ca acesta este fondat, urmand a fi admis, pentru considerentele ce succed:

Desi recurenta a inteles sa invoce motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, Inalta Curte constata ca acesta nu poate fi retinut. Referirea legiuitorului la „actul juridic dedus judecatii„, al carui inteles „lamurit si vadit neindoielnic„ a fost schimbat, priveste incalcarea principiului inscris in art. 969 alin. (1) Cod civil, potrivit caruia conventiile legal facute au putere delege intre partile contractante, ceea ce in speta nu se verifica.

Instanta urmeaza a retine incidenta celorlalte motive de recurs, prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 Cod procedura civila, la care va raspunde prin considerente comune.

Principiile de drept stabilite de jurisprudenta Curtii Europene de Justitie sunt pe deplin aplicabile incauza de fata, scopul articolului 5 alin. (1) din Directiva nr. 2008/95/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 octombrie 2008, transpus in legislatia romana prin dispozitiile art. 36 din Legea nr. 84/1998, fiind acela de a proteja functia marcii de indicare a originii comerciale.

Aceste principii impun ca in toate cazurile in care o marca anterioara intra in conflict cu un semn folosit in activitatea comerciala de catre un tert, sa se aplice regulile art. 36 (in actuala numerotare) din Legea nr. 84/1998, indiferent daca semnul este un nume comercial sau nu, pentru a se putea evita producerea unui risc de confuzie intre titularul marcii si cel care foloseste semnul.

In mod gresit atat instanta de apel, cat si instanta de fond, au retinut anterioritatea numelui comercial al intimatei-parate, fata de marca „Prolingua„ apartinand recurentei-reclamante.

Din actele depuse la dosar rezulta, fara dubiu, ca reclamanta si-a inregistrat marca cu nr. M 2002/006859 la 18 decembrie 2002 pentru produsele din clasa 35 – publicitate, gestionarea afacerilor comerciale, administratie comerciala, lucrari de birou .

Numele comercial al paratei a fost inregistrat in anul 2007, SC Prolingua Grup SRL atribuindu-se numar de ordine in registrul comertului la 18 aprilie 2007, conform certificatului de furnizare de informatii nr. 6619 din 6 februarie 2008 emis de Oficiul Registrului Comertului de pe langa TribunalulPrahova.

Asadar, la momentul inregistrarii denumirii societatii parate in registrul comertului, marca recurentei-reclamante, „Prolingua„, era in mod legal inregistrata, bucurandu-se de protectia conferita de legeoricarei marci.

Argumentul retinut de instanta de apel potrivit caruia cererea de inregistrare a paratei a fost cenzurata de judecatorul delegat la Registrul Comertului, care decis in mod irevocabil ca denumirea este legala si ca indeplineste conditiile de disponibilitate, distinctivitate si caracter licit, nu este relevant fata de cererea dedusa judecatii.

Potrivit dispozitiilor art. 38 alin. (1) si art. 39 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comertului, disponibilitatea verificata din oficiu si care a permis paratei sa-si inregistreze numele comercial a privit exclusiv inexistenta unei firme anterioare identice sau similare, iar nu existenta unei marci anterioare cu care ar fi putut intra in conflict .

In cauza nu se pune in discutie legalitatea inregistrarii numelui comercial al intimatei-parate, ci eventualul conflict dintre numele comercial si o marca anterioara.

Cu privire la posibilitatea identificarii unui conflict intre marca si nume comercial, Curtea de apel nu a tinut seama de jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (cazul C-17/06 Celine – decizia cadru in materie).

In aceasta cauza, prin hotararea din 11 septembrie 2007, s-a stabilit ca utilizarea de catre un tert care nu a fost autorizat in acest scop a unei denumiri sociale, a unui nume comercial sau a unei embleme identice cu marca anterioara, in cadrul unei activitati de comercializare a unor produse identice cu cele pentru care a fost inregistrata aceasta marca constituie o utilizare pe care titularul marcii respective este indreptatit sa o interzica in conformitate cu art. 5 alin. (1) lit. a din PrimaDirectiva 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988, in cazul in care este vorba de o utilizare pentru produse care aduce atingere sau este susceptibila sa aduca atingere functiilor marcii.

In prezent, dispozitiile mai sus citate au fost preluate prin Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 octombrie 2008, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L299/25 din 8 noiembrie 2008, care a abrogat Prima Directiva.

Toate cele patru conditii retinute pentru aplicarea protectiei marcii in conflictul cu un semn in cazul Celine sunt indeplinite in speta.

Astfel, este de necontestat ca intimata-parata isi foloseste numele comercial – Prolingua Grup – in activitatea sa comerciala.

De asemenea este indeplinita cea de-a doua conditie, a folosirii numelui fara consimtamantul titularului marcii, neafirmandu-se ca ar fi existat consimtamantul reclamantei la inregistrare .

Instanta de apel nu a aplicat principiile stabilite in practica Curtii Europene de Justitie in aprecierea celei de-a treia conditii, respectiv folosirea in legatura cu serviciile oferite.

Utilizarea pentru produse sau servicii in sensul art. 5 alin. (1) din Directiva are loc cand un tert aplica semnul care constituie denumirea sa sociala, numele sau comercial sau emblema sa pe produsele pe care le comercializeaza. Dar, chiar in lipsa aplicarii semnului are loc o utilizare „pentru produse sau servicii„ atunci cand tertul utilizeaza semnul respectiv astfel incat se stabileste o legatura intre semnul care constituie numele sau comercial si produsele comercializate sau serviciile furnizate de terti.

Intre obiectul de activitate al paratei – traducere scrisa si orala (interpreti) si serviciile pentru care a fost inregistrata marca paratei exista o stransa legatura, determinata de similaritatea acestor servicii.

Si ultima conditie care priveste capacitatea semnului de a afecta functia marcii de garantare a originii este indeplinita.

Instanta de apel a retinut ca in cauza nu s-a dovedit ca societatea parata a folosit numele sau comercial ca marca, ci doar ca denumire a societatii, astfel incat nu a adus atingere dreptului exclusiv la marca al reclamantei, fara a face vreo referire concreta la probele care au indreptatit-o sa concluzioneze astfel.

Numele comercial identifica comerciantul, in mod direct, in relatiile sale cu clientii si partenerii de afaceri, iar marca identifica comerciantul prin prisma produselor si serviciilor acestuia, individualizandu-l in raport cu alti comercianti.

Specificul acestei spete consta in faptul ca parata isi desfasoara activitatea in domeniul serviciilor – traducere si interpretare, fara a folosi un nume distinctiv, altul decat numele comercial.

In cazul serviciilor, marca este acel semn pe care comerciantul il aduce la cunostinta consumatorului, pe orice cale, pentru a realiza in acest fel o asociere intre serviciul oferit si un anumit semn.

Numele comercial are, pe langa functia de identificare a comerciantului si pe cea de raliere a clientelei.Marca identifica un comerciant prin prisma produselor si serviciilor sale si le individualizeaza in raport cu cele ale altor comercianti, una din functiile sale fiind si acea de raliere a clientelei.

Or, numele comercial ce contine sintagma PROLINGUA, indeplineste functiile specifice marcii, de individualizare a serviciilor si poate intra in conflict cu orice alta marca anterioara folosita pentru servicii similare.

Riscul de confuzie vizeaza, in cauza de fata, riscul atribuirii aceleiasi proveniente serviciului marcat de semnul aflat in conflict cu cel marcat de marca anterioara.

La dosarul cauzei au fost depuse dovezi in acest sens (adresa nr. 942647 din 14 aprilie 2008 a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si adresa 71256 din 14.03.2008 a Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile) din care rezulta ca datorita numelor asemanatoare si similaritatii serviciilor celor doua societati s-au produs confuzii chiar si la nivelul autoritatilor administrative centrale.

Segmentul de piata acoperit de recurenta-reclamanta si de intimata-parata (servicii de traducere si interpretare) este bine conturat, avand beneficiari predeterminati atat prin natura serviciului prestat, cat si de conditiile impuse de piata specifica, cele doua societati fiind concurente pe piata traducerilor si a serviciilor de interpretare. In acest context nu poate fi ignorat elementul verbal comun al celor doua semne aflate in conflict si nici similaritatea serviciilor prestate.

Pentru aceste considerente, in raport de dispozitiile art. 312 Cod procedura civila, recursulreclamantei a fost admis, decizia recurata a fost modificata in sensul admiterii apelului reclamantei, a fost schimbata in parte sentinta instantei de fond si a fost admisa in parte actiunea reclamantei, in sensul obligarii paratei la incetarea folosirii denumirii „Prolingua„ in desfasurarea activitatilor de oferire sau prestare a serviciilor sub acest semn, precum si utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.

(Visited 305 times, 1 visits today)

Pe aceasi tema:

Comments are closed.

Advertisement
Contact:
BUCURESTI, STR IENACHITA VACARESCU NR 17 A SECTOR 4 BUCURESTI. REPER HOTEL HOROSCOP – STATIA METROU UNIRII, IESIREA BD DIMITRIE CANTEMIR. Pentru o oferta de pret va rugam sa ne contactati la :
mustateanu@gmail.com
Tel: 0768.511.900
Program:
Zilnic: 09-19 Sambata: 09-14
OSIM OEB WIPO OHIM AIPPI Grup Roman EPI ORDA